Acasa             Autori             Categorii             Cautare     

MAXIME SI CUGETARI ANONIME

Dărâmând case, nimeni n-a învățat să devină zidar, nici să devină croitor, rupând haine.
Dacă democrația devine generală, asuprirea unui popor de către altul devine imposibilă.
Unui bogat, dracul îi leagănă copiii gratis; unui sărac, n-o face nici pentru bani.
Viața e un spectacol unic în care jucăm și suntem spectatori toți, dar fiecare îl vede în felul său. Sunt atâtea spectacole câți actori principali, figuranți, producători, decor și toate combinațiile imaginabile și cele la care nu ajunge gândul de om.
Doamne, pot să mă odihnesc sub... talpa ta?
De câte ori sunt strivit, inima, paradoxal,... se mărește!
Și totuși, noaptea-i cel mai suav dizolvant!
Pagina albă: labirint din care doar tăcerea ajunge la suprafață!
De la o anumită vârstă, îți permiți să mori.
Toată viața m-am înclinat numai în fața florilor de prun.
Când apare necazul, ziua durează cât trei toamne.
Oamenii care nu știu să se joace mă înspăimântă.
Omul face un câmp rodnic nu numai cu sapa și cazmaua, ci și cu ceea ce gândește în timp ce sapă și răstoarnă pământul.
Iubește poporul, evită mulțimea.
Puterea nelimitată îi corupe atât pe cei supuși, cât și pe cei ce o dețin.
Majuscula trebuie să fie a credinței, nu a cuvântului ce o (de)numește!
Sufletul e singurul prieten (adevărat!) al trupului.
Cu cât statul este mai corupt, cu atât va emite mai multe legi.
Monologul privește omul.
Teatrul este locul unde actorii se mișcă și vorbesc dialogat, înăuntrul fanteziei unui autor.
În geometrie nu există drumuri speciale pentru regi.
După teama că nu există nimic urmează teama că există ceva. Mai ușor acceptăm despărțirea de neființă decât de ființă. Nu că lumea aceasta nu ar exista, dar realitatea ei nu e una adevărată. Totul pare a exista și nimic nu există.
Nu ne sinucidem cum se crede într-un acces de demență, ci dimpotrivă, într-un acces de luciditate insuportabilă, într-un paroxism ce poate fi, dacă vreți, asimilat nebuniei. Momentul culminant al hotărârii nu dovedește însă nicio întunecare a spiritului: idioții nu se sinucid aproape niciodată.
Nu e destul să știu că nu sunt nimic, mai trebuie să mă conving de asta cu adevărat.
Obsesia sinuciderii e datul celui ce nu poate nici să trăiască, nici să moară, și care nu uită niciun moment această dublă imposibilitate.
N-am mai crezut în Dumnezeu. Și-atunci iubire n-a mai fost.
Un ideal nu este obiect de schimb.
Greul cere timp, imposibilul ceva mai mult.
Resemnează-te, asta ți-e soarta: să scrii poeme pe cale de dispariție!
Iubirea lui este la fel de simplă ca a Naturii însăși. Nu îți cere să te conformezi, nu-ți cere să alegi, ci te acceptă in realitatea ta - aidoma Naturii.

123456789101112131415161718192021222324252627282930313233343536373839404142434445464748495051525354555657585960616263646566676869707172737475767778798081828384858687888990919293949596979899100101102103104105106107108109110111112113114115116117118119120121122123124125126127128129130131132133134135136137138139140141142143144145146147148149150151152153154155156157158159160161162163164165166167168169170171172173174175176177178179180181182183184185186187188189190191192193194195196197198199200201202203204205206207208209210211212213214215216217218219220221222223224225226227228229230231232233234235236237238239240241242243244245246247248249250251252253254255256257258259260261262263264265266267268269270271272273274275276277278279280281282283284285286287288289290291292293294295296297298299300301302303304305306307308309310311312313314315316317318319320321322323324325326327328329330331332333334335336337338339340341342343344345346347348349350351352353354355356357358359360361362363364365366367368369370371372373374375376377378379380381382383384385386387388389390391392393394395396397398399400401402403404405406407408409410411412413414415416417418